În mine stau cinci cercuri suprapuse.
Chiar primul e Gândirea ce cutează,
Emoția pupila-mi săgetează ;
Mai e Mișcarea verbelor seduse.

Instinctul pur dureri în vis crează,
Iar în adânc e Sexul ce îmi puse
Mereu poveri sublime sau reduse
În trupul meu de patimi fără pază.

O vreme toate cinci sporesc credința
În armonia gestului prezent,
Dar mai apoi îmi otrăvesc ființa

Și-ar trebui să le topesc ardent,
Ca să dobor acum nesăbuința,
Să pot muri în fiece moment.