te rog să mă crezi nu
sunt un poet ce croieste cuvinte
cu pălărie de paie si picioare de lemn
timpul mă sperie cu fiecare tic
tac doar uneori pe hârtie două trei
filozofii pe moment nu vreau
să-mi aduc aminte
vreau doar să fiu altfel
culminant e doar zâmbetul tău afisat precis
dimineata când voi fi în treacăt
pe scena vietii de la vest la est
cu destinul cioplit în linii subtiri
de foc de apă de lut
în palma vietii vreau să stii nu
mă tin de cuvânt
cu ultimul dinte de lapte
deci ascultă-mi ceasul un moment
vreau să scutur de lacrimi un ochi
până la sânge te rog să mă crezi nu

eu nu stiu să mint decât pe litere