Poetul se certa cu marea-nvolburată
Pentru Cuvântul trist, cu gust de toamnă
Și-ntre ei doi nu era chip de pace...

„ – Pe-un val de-al tău, mi-aș ridica o barcă! ”
„ – Pe-al meu talaz, piciorul tău nu calcă!”
„ – Nu am să mă opresc, oricât mi-ar fi de greu!”
„ – Am să-ți înec corăbiile mereu! „

De cearta lor, pescari râd în rime...
În gândul lor nu mai e loc de nimeni.
Pierdut în chin, pe-o mare de hârtie
Poetul trist mai plânge-o poezie....