Ne despărțim adesea
de cer și pământ
ascunzând-ne urma
în cicatricile scoarței
stropi de ploaie ascultăm în noi
și singuri cu degete de lut
împletim materie
împletim un timp - timpul marelui nesomn -
agățat de propria-i tulpină
Primăvara
se strâng în noi
cochilii de gânduri tăinuite...
Astfel ne hotărâm
să împroșcăm cu săgeți
de-un verde stângaci
aceste frunzele crude -
săruturi cu gust de clorofilă
colorate de sufletele noastre