Astazi ma duc la film.
Biletele cu trei capete sar sa ma sfasie,
sacul cu pufuleti se zbate neputincios,
il proptesc in damigeana cu cola
si ii trag un picior sa se linisteasca.
Portarul orb imi miroase parul
"Nivelul de terebentina este corespunzator"
incuviinteaza cu un suras mut,
si imi da drumul in arena.
Biletele se privesc nedumerite,
"de unde are atata noroc, baiatul asta?"
zambesc intelegator, in ziua de azi
nimeni nu sta sa dezlipeasca insemne regale
de pe timbre iesite din circulatie.
Stadionul vuieste de lume,
Ma asez conspirativ, doua scaune mai incolo
de locul de parcat biletele,
o blonda decapitata imi adreseaza cateva cuvinte,
pierdute in vacarm,
ultimele randuri sunt ocupate,
clasa muncitoare ovationeaza,
studentimea boicoteaza reclamele,
pustimea bombardeaza cu seminte mascota cinematografului.
"Liniste!"
Reflectoarele se sting, doar proiectoarele de ceata
se mai disting
intre doi indragostiti rataciti printre randuri,
actiunea incepe, imaginile au prestanta,
popcornul are gust, sucul ramane lichid,
cateva fetite in jurul meu plang in batiste,
sporadic lumea suspina la intrarea
calului alb in scena.
Ma plictisesc, scenariul pare clasic
in intunericul din sala, ochii jivinelor
stralucesc mai interesant. Galbeni.
Ultima mea rasuflare nu s-a confectionat inca,
si ma ridic deodata cu ochii care
au gasit o tinta.
Urletul meu se pierde, in aplauzele generale,
toata lumea admite ca orice continuare
nu va mai avea succes.
Tarziu, portarul pune lacatul,
iar afisul filmului
"Pasteluri cu trecut de scortisoara"
este inlocuit.