„Ce e dragostea?
Nevoia de a ieși din tine însuți.”
- Baudelaire -


flori de magnolii sfidează înalturi
se scutură norii și cern spre asfalturi
ouă de fluturi în lemn de Brâncuși
cioplind boreal pe la pol pui de urși

iarba nebună desculță dansează
noaptea de vară în mine valsează
bărci și gondole Veneții sub ape
legând în perlite incantații pe clape

măști și mistere licori fermecate
baluri cu gnomi și furtuni dezmățate
îmi bântuie vara prin gând înfrunzite
allegro vivace spre tine iubite

orașul mi-aruncă în transă o nadă
aleargă trotuare-nflorite pe stradă
nopți saltimbace sfidând pe asfalturi
flori de magnolii se cern din înalturi