dumnezeule, nu vezi cã timpul plânge?
și-a murdãrit scutecele; le-ai curãțat tu sinuciderea trecutã?
atunci cred cã îi e foame;
fã-i baie timpului în tãmâie; și dã-l și cu balsam
ce frumos se joacã cu oamenii în spuma prostiei
dumnezeule, de ce i-ai înecat?
lasã, timpule, nu plânge;
uite, îți cresc dinții;
ai sã-ți poți face alți omuleți : tot din carton parfumat
timpule, sãrutã-l pe dumnezeu și hai la culcare.