descalță-te de urma pașilor
și vino lângă mine, în vârful cuvintelor;
te-am visat azi-noapte, pe furiș - știi că mâine mor și nu am voie să visez -
și erai altfel: poate mai înalt, iar eu eram mică - mică
vezi ce vechi îți sunt palmele? eu le-am împletit! ce faci?
păstrează-le, oricum am uitat modelul.
gata, taci
aprinzi lumina? dar mai aveam de trăit o sinucidere...
păcat că azi am prins în piuneze inima mea pe cămașa ta, la vedere:
doi infirmi, unul în brațele celuilalt.
sunt un cub de gheață într-un pahar cu apă chioară: halal iubire!