Mă cațăr pe lacrimă
să ajung la liniștea din stele
și-acolo să poposesc în viitoarele tale zâmbete...
copacii se dezbracă de trup
și lunec prin fluierul brațelor
peste cântecul din păsări
primăvara se dă peste cap în tine
iar florile dau pe dinafară
umplând cupa din lemn dulce
ți-ai pus buzele pe ea
sau te-a simțit în treacăt?
Am o stare de înflorire spontană
mă fac mică
cea mai mică rândunică
să-ncap sub castaniul ochilor tăi
și când nu clipești să pun câte un vers
în petele de pe lună.

Nu știu acum decât să te împrimăvăresc
bărbate
și să împletesc coama cailor albaștri
plănuind o nouă evadare.