Pipaind cu bratul orb
Inalta ezitand toiagul.
Degetele tremurand de furie
Insfaca aerul cu ura
Si-l mototolesc.
Holbandu-se alb, nauc,
Roteste vajaind maciuca
Si izbeste-n dreapta.
Mintea scuturata de friguri
Naluceste contururi frante:
"Nu mi-e frica!"
"Nu mi-e frica!"
Bolboroseste cu limba umflata,
Grea de cuvinte sangerii
Si izbeste-n stanga.
Il simte incolacindu-se in jur.
"Nu mi-e frica!"
Si-i bate tot mai tare
Ultimul ceas.
Daca va cadea?
Impleticit, nesigur,
Se napusteste inainte
Si se-agata de aripile negre.
Falfaind salbatic, crunt,
se tine cu dintii
De penele slinoase, cu miros de mosc,
Si izbeste, si izbeste,
Amutind in el credinta.
Manjite de o seva verde
Aripile se rup cu trosnet aspru.
Inclestat in pufuri sure
Aluneca tot mai jos,
Pipaind intunericul dupa un raspuns:
"Cine a invins?"