Paseam cu disperare de pasi pe nisipul fierbinte.
Adunam scoici sidefii si ma uitam la ele
ca si cum ar fi fost lacrimi.
Parca fiecare scoica ascundea in ea o poveste
citita la gura sobei, intr-o iarna geroasa.
Marea isi striga dorul de tarmul fierbinte
iar eu ascultam glasul ei, vrajita de povestile
ce se depanau alene, printre valurile involburate.
Stelele pareau aproape si lumina lor imi inunda sufletul.
Eram fericita. Fericita pentru ca stiam sa ascult
si valurile, si stelele, si scoicile.
Marea ma iubea asa cum o iubeam si eu.
Ce-mi puteam dori mai mult?
Poate doar sa ma topesc in spuma marii,
sa ma contopesc cu lumina stelelor
si sa-mi creasca in par scoici sidefii,
sa am sufletul plin, ca marea de alge
si sa pot spune celor ce vor veni in urma mea
ca Iubirea este eterna!
Ca in ea se ascund perle si vise, iubiri si scoici,
valuri si ganduri, suflet si mare.
La tarmul marii ma simt ca un strop de suflet
ce a adunat in el toate dorurile,
toate visele si toate iubirile.
Un strop de suflet ca o mare in furtuna.
Dorurile imi sunt vanturi,
iubirile - valuri
si visele - corabii,
Iar tarmul... tarm imi esti tu!
Ma cobor usor in sufletul tau de roua
ce mi-adaposteste iubirea
si-as vrea sa nu plec de-acolo vreodata.
Lasa-mi iubirea in iubirea ta sa coboare
sa stapanim pamantul si marea,
sa ne iubim macar o vesnicie
si sa lasam in urma doar dragoste.
Scrie cu degetul pe marginea marii
cuvantul "Iubire".
Ca o sarutare patimasa a apei
asupra nisipului incins de arsita,
ca dorul de zborul pereche spre soare;
Scrie versul etern in care verbul "a fi" sa cuprinda
Intreaga lume dintre bine si rau,
Precum sufletul meu si al tau.