ne aparține locul,
chilie de scânduri
cu ușa ta strâmtă
și pragul de lut.
îngeri în cale
ne ies înainte
cu aripi de milă
blânzi ne supun.

ciulinii sălbatici
se strâng împrejuru-ți,
cărarea-i bătută
de pașii desculți.
plopul, tot singur
se leagăn-agale,
scârțâie jalnic
poemul pierdut.

tăcerea surâde
în răcoarea ei dulce
din strâmta chilie
mă-mbie cu rugi.
tu-mi ieși înainte
înger din umbre
crucea să-mi iei
din umerii frânți.