S-a spart sticluța de parfum.
A treia oară, de când ai plecat.
Am reușit să o lipesc la loc până acum,
însă de data asta...
văd cioburi mult prea mici.
Nu le pot ține-n mână, căci mi-ar intra
în carne.
Și e ciudat că o sticluță de parfum
Poate semăna atât de mult cu un om.
Da, seamănă cu tine...
Mirose bine esența dinăuntru,
dar odată ce o scoți de-acolo
și vrei să o împrăștii
se pierde nu știu cum...
S-a spart, din nou, sticluța de parfum,
și a împrăștiat prin casă o aromă,
frumoasă la-nceput.
A devenit duhoare-apoi.
Am refuzat să fac curat în casă
și m-am mutat.
Mi-e mult mai bine-acum.