Sunt 5 minute în urma ta.
Aștept un tren și nu mai vine,
Gara îmi pare că ar vrea
Să se-nvârtă cu mine,
Dar îi e totuși jena de costumul meu imaculat.

Ceasul de pe peron, albastru,
Se pierde în noianul lui de cifre
Și înnecându-se cu limba cea mai lungă
Se screme, țipă, geme
Și anunță ora fixă.

Un controlor își scoate chipiul,
Își scoate inima afara pentru ca e cald,
Fluierul îi atârnă, și el atârnă
Balangănindu-se în lumea lui ferată,
În fața trenului albastru abisal.

Se clatină din nou
Toată clădirea gării. Vine un tren acum,
Dar iar nu e al meu,
Panou de informații, citețe hieroglife,
Toate albastre, sobre, în șorturi și maieu.

Deși-i e jenă de costumul meu imaculat,
Gara ar vrea să se învârtă, să mă ia și pe mine,
Îi e și gării cald, și-ar vrea sa se descheie la un nasture măcar;
Sunt 5 minute-n urma ta,
Aștept un tren și nu mai vine.