a respira
cel mai profund lucru
incep sa adun in mine trupul
(asez intre mine si univers trupul)
a impodobi plaminul cu miros
a fi deodata ,tot aerul intors
a ofta amarul
gustul lui imbatrinit si rece
imbalsamindu-l
a-l trece
din aceasta rasuflare
in alta stare a materiei

a respira
a te contopi si a te despica
a te desparti
traind nemarginea clipei
ca pe o intreaga zi
a imbratisa odihna pietrei
risipindu-ma nisip sub mare
iara voce sub care
ma adun mai apoi cumva
cuvintul din mine "ma"
tacind dinlauntru afara

a respira.
gestul cel mai simplu si ales
ramine trupul intre mine si univers

ce nu voi intreba nicicind,
ma intreb acum , in gind.
te-ai respirat cindva ?
esti tu sau esti ce-a mai ramas
din al tau glas ?