Geamatul ca prima rostire, prima respiratie
Buzele ce se rostogolesc, se despart rotatie
Din atit ne-ar ajunge s-o stringem pumn, pleoapa
Ridicind-o lumina din adincul de groapa

Unul din noi greseste spunind ceva
Caci ne pindeste tacerea de undeva
Intoarce-ti dara in neputinta vrerea
E o mare-n tine, in care o te afunzi grea

Mai marunte, mai multe, mai sus, mai apoi
Cuvintele ratacesc straine in noi
Se striga unele pe altele, se blesteama
Ne despart in silabe, cu credinta si teama

Eu stiu ca ziua mea de nastere nu mai exista
Si gospodine ce mi-ar citi viata in revista
Eu am fost si sint, inainte de orice inceput
Prea orb, prea urit, prea surd, prea mut