Ne-am aruncat in gol cu ochii deschisi,
nestiind daca gasim un punct de sprijin,
doar dupa raspunsuri la intrebari trimisi,
fara iubirile prea mari ce in album se tin.

Mereu ma va arde neatinsul meu neant,
plutesc ca un nebun in vidul plin de rele,
nu pot afla intelegerile unui vis elegant.
Degeaba caut puritatea gandurilor mele?

Nimic nu imi doresc, ce-mi da neantul?
De ce am vrea noi totul de unde e nimic.
Incerc, dar nu pot sa leg un tarm de altul.
Arunca toti cu pietre si spun ca-s inamic.

In intuneric nu-i bine sa ai ochii deschisi.
Noi speram mangaierea razei de la soare,
doar de puterea luminii suntem convinsi,
dar paznici de zi ne inchid tarmul la mare.