sinceritatea,

uneori sincer ma doare a lumii nepasare
alteori in juru-mi revad aceleasi fete
care rad durerile noastre,ale ei si caste
ce ruine nasc intre pulberi de fericire
alteori de rusine mintea se inchide
in acelasi sanctuar,cel galben,o iubire
nascuta dintr-o nesfarsita speranta,o floare
fiorii copilariilor noastre,pierdute
in spatiile predestinate stelelor triunghiulare
alteori din sinceritate revad aceleasi episoade
in care tu,noi si ale noastre vise
chiar de-s mai tarzii implinesc destine
iar vestile ce s-au pierdut prin despartire
le regasim cu greu dupa atatia ani,e numai amagire?
de cele mai multe ori refuz sa cred in urile
eternitatii ce vor sa treaca peste milenii,oarbe
si vreau sa te simt cu vibratiile aceleasi unde
incarcat de muzica,poezie si iubire...


sinceritatea este un exercitiu de memorie
intr-adevar doare dar tritetea vie este
cand dragostea razbate peste timpurile noastre
si devine asteptare,infrangere,purificare
atingerile noastre ce fiinte mici plapande
conduc la aceleasi nobile sentimente...