poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-03-31 | | Clipele trec ca niste soldati in pas de parada, pastrandu-si cadenta... Ziua, batrana, va sfarsi cu capul pe esafod. Dimineata devreme, eu piaptan lumina sa curga in linii drepte spre pamant Soarelui i-am cummparat Head & Shoulders sa nu faca matreata si pasta de dinti blend-a-med fresh mint sa aiba dintii albi si respiratia mereu proaspata. Pe scari de matase coboara spre cuiburi pasarile obosite sa mai bata din aripi dupa concertele de noapte. Hai lasa-ma sa calaresc doar eu melcii ii spun ingerului meu.Sa fac inconjurul pamantului calare. De la apus la rasarit, sa ma chemi doar inaintea marelui repaos. As veni eu dar nu as vrea sa sosesc prea devreme sau prea tarziu. In oglinda raului, soarele isi priveste narcicist dintii albi si pletele de aur... Vantul adie lin. In verde, in negru ,in alb se cern anotimpurile. Maestru pictor gandul imi coloreaza visele. Munti albi ascunsi in nori de ceata, campii inmiresmate, paduri nesfarsite, fluturi si pasari oameni si animale gonind neincetat Clipele isi pastreaza cadenta.Ca niste soldati trec in pas de parada. Zambete cad despletite pe chipuri, lacrimi curg pe obraji si hohotul lumii de fiecare zi... Se aud tobele...Ca de fiecare data ziua batrana va sfarsi cu capul pe esafod Iar noaptea va sterge urmele...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate