SPOVEDANIE

Mi-e fruntea aplecata spre pamant
De patrafirul greu ce ma apasa,
Picura-n barba roua, din umbra unui gand
Si simt o mana calda, pe crestet cum se lasa.

Ce dulce desfatare patrunde-n al meu trup!
O, suflet muribund, te-ntorci din nou la viata?
Tentaculele mortii, acum pot sa le rup!
Ma-ntorc sa-l vad pe preot, dar totul e in ceata!

Doar mana lui, desprinsa de mine, maiestuos
Nascand o binecuvantare
O vad...e-a Domnului Hristos!
Pecetluind dulcea iertare.