VREAU O RAZÃ DE LUMINÃ…


Dumnezeu mi-a suflat viață în trupul de lut,
Fiul, frații de soartă din veci-mântuire,
Duhul, un suflet numai de ceruri știut
Și am fost sădit din nemurire în murire.

Sunt o stâncă pierdută-n mistere,
Ce se prăvale din vârful spre josul de nefericire,
Vreau s-o prind, s-o vântur de pulbere
Și să-I arăt adevărata sa, din creație, lucire.

O scutur de pulberea grea, groasă și uscată…
………………………………………………

Strig cu patimă…..
Dați-mi o stâncă pierdută-n mistere,
S-o spăl, s-o vântur, ca bobul de pulbere!…

Dați-mi o stâncă, s-o sparg, până plesnește,
Să cioplesc în ea o rază de lumină,
Vreau, vreau s-o ating atunci când zvâcnește,
Să ocolesc cu ea prăpăstioasa tină!