Motto: Ce mult as vrea să te iubesc o Doamne!
Dar al meu suflet în păcate doarme.

VALURI

Pluteam dezorientat singur în corabie
Pe valul nepăsării născut din Marea Moartă
Si deznădejdea-n suflet, pătrunse ca o sabie
Ce vrea să taie-n două, a vietii mele hartă
Si ceru-i albastru si marea-i albastră
Si sufletul meu e o fereastră...
Si cerul e verde si marea e verde
Si sufletul meu se va pierde...
Si cerul e negru si marea cea neagră,
Izbeste-n fereastră s-o spargă!
Se-aude un tunet Se-naltă talazuri
Mă-nnec înnotând prin necazuri...
O, Doamne, de vrei să nu pier dă-mi un semn!
Si-atunci apăru printre valuri o cruce de lemn.
Cu speranta în suflet mă-ndrepta-i către ea,
Si crucea cea veche de lemn sângera
Cu bratele-ntinse duios m-astepta...
M-am lipit ca si pruncul de gâtul matern.
Învolburatele valuri, mă chemau spre Infern.
Cu glas de sirenă, în urechi mi-au soptit:
Hai gustă încă o dată din fructul oprit!
Sub cer înstelat, într-un clar de lună
Mi-alunecă-ncet crucea din mână...
Tentaculele plăcerii, izvorând din mare
Se lipesc de mâini, de cap, de picioare...
Împrejurul trupului cu fiori se strâng,
Ca să-si tragă iute prada în adânc.
Dar deodată marea se-nroseste
Fiara doborâtă-n Iad se prăbuseste.
Curcubeu se-naltă către ape-ntinse,
Jertfa crucii sfinte păcatul învinse!
Eternă va fi clipa, sfântă sărbătoare,
De porti cu nădejde Crucea salvatoare!
AMIN.