Intr-o zi m-am uitat in oglinda
Si am intrebat:
"Oare ce-i asta?"
Si cineva mi-a raspuns:
"Asta esti tu".
Si asa am invatat cuvantul TU.

In alta zi am cazut
Intr-un fel de gol fara fund
Si prin alunecare vedeam
Umbre si lumini, explozii si taceri
Si am intrebat :
"Oare ce-i asta?"
Si ecoul mi-a raspuns:
"Asta sunt eu".
Si asa am descoperit
Un alt fel de oglinda.

Intr-o zi, dupa multi ani,
M-am uitat iar in oglinda
Si am intrebat cu stupoare:
"Asta esti tu?"
Iar oglinda mi-a raspuns,
Ca-n "Portretul lui Dorian Gray":
:Da, asta sunt eu, dar nu esti tu".

Intr-o alta zi, dupa si mai multi ani,
Am cazut iar
Si prin vuietul haului auzeam
Oglinda spargandu-se in mii de cioburi :
TU, EU, TU, EU.