Trăiesc printr-o floare
Iar raza sufletului meu
ce îi străbate lumea
cu mii de dulci castele
se încarcă de polen
cu încă o idee.

Răsărit și apus
Inimă și ochi de floare
un suspin și surâsul ei suprapus
O sărutare și
petala lipindu-se
de buze
ca o frunză
din ploaie
pe geamul
de la fereastra casei mele.

Înălțare -
gând spre soare
strunjește pasărea
cu aripile ei
lumi de dragoste
vise si geometrii
de frumuseți
Apare conturul
unei minuni,
care este
dragostea mea pentru tine

•

Dor,
ce dor îmi e de tine!
vin ochii tăi
și se izbesc de sufletul meu
ca un fluture-n noapte
răpus de un bec electric.

Sărutări mii
pleacă în căutarea ta
în căutarea liniștii tale
Să-ți învăluie liniștea
între două interjecții
și să-i depună
sintagma
întâlnirilor noastre


•

Adun lumina zilei
în suflet la mine, aici
să-ți pot arăta,
când lângă tine fiind
vizitezi
magazii de Trecerea timpului.


... dulcea lumină
ce n-o pot gusta
fiindcă „nu ești lângă mine“...
Așa-ți cânta
privirea
si inima...