Pe drumul înserării,
ne-am rătăcit zâmbind.
A ta mâna-mi suspina cadrilul inimii,
Fărâme de noi
Se picurau în orele cele mai scurte
Printr-o plimbare largă pe coasta unei vieți.
E-o liniște și-o bucurie
când cred că văd pictura întregită
în penumbletul pribegei luni
pe visurile mele.
Ia loc aici,
în inima mea,
mai stai cu mine și vorbește- mi