eu nu exist
doar timpul face rotocoale în jurul meu
curtîndu-mă asiduu ca o domnișoară bătrînă
mușcîndu-mi mîinile
crestîndu-mi fața
eliberîndu-mă de amintirile voastre
dar
de fapt
eu nu exist
se fac doar pantomime cu numele meu
și unele rămîneri în urmă cu arborii
cu genealogiile
cutia mea poștală
draga de ea
vrea identitate
vrea să strige „Tată!”
dar vă rog nu întrebați de ce
pentru că
eu nu exist
chiar dacă uneori cad
și eu pradă
acestei autosugestii bolnave
goniți liliecii
nimic nu poate locui în spatele cortinei
doar un salariu
o sabie ruginită și lemnul vopsit
v-am spus
vă mai repet
eu nu exist
e ridicol
e greu de crezut chiar și pentru mine
dar n-am existat niciodată
mi-e doar frig și somn
mă retrag
mă iertați că nu vă conduc pînă la ieșire
nu e loc de au revoir
vă sărut
adieu
nu exist