Vântul gândurilor mele
Poartă-n el căderea mea

Pe pajiști nesfârșite de clipe stupide
Pe marea liniștită de ființe plicticoase
Pe munții ambetați de sfaturi enervante
Pe râuri largi de mutre caraghioase
Sosește liniștea eternă.

Vântul gândurilor mele
Poartă-n el căderea mea

Pe timpul irosit în grabă
Pe timpul ce curgea degeaba
Copil pierdut, căzut din buzunar
Bătrânul mort și/sau sedentar
Stătea trântită Moartea, al timpului copil.

Vântul gândurilor mele
Poartă-n el căderea mea


Iluzie-ți este lupta, cu tot ce-nseamnă trudă
Speranța-ți-e deșartă căci totul va fi fum
Când te înjunghie soarta se deghizează-n rudă
Sau ca un claun alb îți iese-n drum
Și noaptea te înghite și eu închid acum