A fost odata ca-n povesti,
A fost ca niciodata,
Un crainic tare in povesti
Si o lume alunata,

Din toate negrele povesti,
Ce i-au cazut in mana,
Alese, el, ce nu doresti,
Cea despre o aluna...

Aluna-i tanara si trista,
Ce mai: un adolescent,
Ce-si sufla nasul in batista,
Si se imbraca indecent...

Familia 'cestei alune,
(si impreuna doar, cu ea)
Facuse porridge din capsune,
Dar mult prea cald pentru-a manca.

Asadar ei toti plecara,
La plimbare-n farfurie,
Gandindu-se ca mai spre seara,
Ei vor manca cu veselie.

Totusi-atunci, cand ei plecara,
Erau ei dusi departe,
O aluna mai sprintara,
De-a-lor mancare avu parte.

Manca tot ce era pe masa,
Chiar si linguritele,
"Nu ii al meu! Ce imi tot pasa?"
-manca si furculitele.

Si dupa tot acest mancat,
Burta-i s-a pus pe digerat,
Si dup-atata macerat,
Aluna rea- ea s-a culcat...

In timp ce ea dormea frumos,
Precum un prunc in fasa,
Alunele ce se plimbau duios,
Au intrat usor in casa...

Si ce scandal!
Mai! Nebunie!
Ei au crezut ca-i un curmal,
Sau dusman rau sa fie.

Dar de atata taraboi,
Din somn aluna s-a trezit,
Apoi, crezandu-se-n razboi,
Pe-aluna mare mi-a sarit...

Tambalau mare:
Pumnii sunt tari!
Si-au dat seama oare,
Ca-s alune mari?

Dupa bataia,
(cea greu de transcris)
Au oprit ploaia,
De pumni ce-au trimis.

Neagra la coaja,
Aluna mare striga,
"Auzi tu n-esti breaza?
Tu n-ai mamaliga?"

Era ea furioasa,
Si inca pe drept,
Dar era si curioasa:
"Raspuns eu astept!"

Voia ea sa stie,
"Tu cu ce drept?
Imi intri-n casa MIE?"
Era doar nedrept!

Cand sa-i raspunda,
Aluna cea rea,
Afla cat de lunga,
II viata cea grea.

Fu luata pe sus,
De mana zeiasca,
Un sunet rapus
Scoase: "Sa-ti traiasca!"

Dar aluna cea mare,
N-avu 'cest noroc:
Fu luata cu sare!
Ca un mormoloc!

(---ooc:
Imi cer iertare,
Si nu fara rost,
Pentru delasare,
Si pentru viers prost!
---)

Aluna cea spana,
Si alalalte mari,
Fura luate de mana,
Mancate prin zari...

Aluna cea mica si trista
Un metallica-fan,
Ce-si sufla nasul in batista,
Ramase orfan...

De aceea-i trista saga:
Ba esti vesel si voios,
iar cand lumea ti-este draga,
Te trezesti orfan slinos...

La fel se-intampla la alune:
Ai parinti, rude bogate,
Ce-ti mai trebuie jupane?
Poate doar o fata-n spate...

Insa viata merge-nainte,
Iar aluna si-a gasit,
O familie de linte,
De care s-a indragostit.

Insa nici aici mana nu-l lasa,
A vazut ea ca-i prieste,
Sa manance-aluna grasa,
Si-acum lacoma-l privaste.

"Pune mana si mananca"
E deviza mamei linte,
Insa mana o ridica,
Si-o lasa fara cuvinte...

Pui de pui, pe toti mananca,
Mana ce-a de-a pururi rea,
Pe aluna, pe romanca,
Finca' nici ne ea-i prea grea...

Uite-asa sfarseste trista,
Trista viata de aluna,
unde mergi, tot esti pe lista
"de mancat" scrisa de mana...