poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-03-07 | |
A fost odata ca-n povesti,
A fost ca niciodata, Un crainic tare in povesti Si o lume alunata, Din toate negrele povesti, Ce i-au cazut in mana, Alese, el, ce nu doresti, Cea despre o aluna... Aluna-i tanara si trista, Ce mai: un adolescent, Ce-si sufla nasul in batista, Si se imbraca indecent... Familia 'cestei alune, (si impreuna doar, cu ea) Facuse porridge din capsune, Dar mult prea cald pentru-a manca. Asadar ei toti plecara, La plimbare-n farfurie, Gandindu-se ca mai spre seara, Ei vor manca cu veselie. Totusi-atunci, cand ei plecara, Erau ei dusi departe, O aluna mai sprintara, De-a-lor mancare avu parte. Manca tot ce era pe masa, Chiar si linguritele, "Nu ii al meu! Ce imi tot pasa?" -manca si furculitele. Si dupa tot acest mancat, Burta-i s-a pus pe digerat, Si dup-atata macerat, Aluna rea- ea s-a culcat... In timp ce ea dormea frumos, Precum un prunc in fasa, Alunele ce se plimbau duios, Au intrat usor in casa... Si ce scandal! Mai! Nebunie! Ei au crezut ca-i un curmal, Sau dusman rau sa fie. Dar de atata taraboi, Din somn aluna s-a trezit, Apoi, crezandu-se-n razboi, Pe-aluna mare mi-a sarit... Tambalau mare: Pumnii sunt tari! Si-au dat seama oare, Ca-s alune mari? Dupa bataia, (cea greu de transcris) Au oprit ploaia, De pumni ce-au trimis. Neagra la coaja, Aluna mare striga, "Auzi tu n-esti breaza? Tu n-ai mamaliga?" Era ea furioasa, Si inca pe drept, Dar era si curioasa: "Raspuns eu astept!" Voia ea sa stie, "Tu cu ce drept? Imi intri-n casa MIE?" Era doar nedrept! Cand sa-i raspunda, Aluna cea rea, Afla cat de lunga, II viata cea grea. Fu luata pe sus, De mana zeiasca, Un sunet rapus Scoase: "Sa-ti traiasca!" Dar aluna cea mare, N-avu 'cest noroc: Fu luata cu sare! Ca un mormoloc! (---ooc: Imi cer iertare, Si nu fara rost, Pentru delasare, Si pentru viers prost! ---) Aluna cea spana, Si alalalte mari, Fura luate de mana, Mancate prin zari... Aluna cea mica si trista Un metallica-fan, Ce-si sufla nasul in batista, Ramase orfan... De aceea-i trista saga: Ba esti vesel si voios, iar cand lumea ti-este draga, Te trezesti orfan slinos... La fel se-intampla la alune: Ai parinti, rude bogate, Ce-ti mai trebuie jupane? Poate doar o fata-n spate... Insa viata merge-nainte, Iar aluna si-a gasit, O familie de linte, De care s-a indragostit. Insa nici aici mana nu-l lasa, A vazut ea ca-i prieste, Sa manance-aluna grasa, Si-acum lacoma-l privaste. "Pune mana si mananca" E deviza mamei linte, Insa mana o ridica, Si-o lasa fara cuvinte... Pui de pui, pe toti mananca, Mana ce-a de-a pururi rea, Pe aluna, pe romanca, Finca' nici ne ea-i prea grea... Uite-asa sfarseste trista, Trista viata de aluna, unde mergi, tot esti pe lista "de mancat" scrisa de mana...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate