Mamei, cu dragoste....

Ei n-au avut...

Ei n-au avut nicicand un brat care sa-i poarte,
Ei n-au avut nicicand, de sarutare parte,
N-au auzit nicicand, un glas duios de mama,
N-au auzit nicicand rostind: -Nu-ti fie teama!

Pe-obrajii lor plapanzi, n-au curs lacrimi straine
EI n-au vazut nicicand o mama facand paine.
Ei n-au vazut in glastra cum se-ngrijeste floarea
IN jurul mesei pline, n-au auzit chemarea.

La sanul ei n-au supt poate nicicand,
Pe-obraji, sarutul ei nu s-a oprit cazand
Ei n-au simtit iubirea si nici ingrijorarea,
Nici inger n-au avut, s-alunge intristarea.

Ei n-au avut spre cine manutele sa-ntinda
Ei n-au avut pe nimeni in brate sa-i cuprinda,
Cand s-au lovit la mana sau la frunte
Ei n-au avut maicuta, ca locul sa-l sarute.

EI n-au vazut in prag de primavara
La cuibul lor cum se intorc cocorii,
Si ochii lor n-au ras, intaia oara
Privind cum randunica, hraneste puisorii.

N-au ratacit pe campuri printre flori,
Nu s-au scaldat in ape cu pestii calatori,
N-au ascultat un tril de ciocarlie,
Nu s-au simtit nici fluturi pe campie.

Livezilor, ei nu le-au vazut floarea,
Si fructelor in parg nu le-au simtit savoarea,
Nu s-au uitat in ciutura fantanii,
NU au simtit mirosul cald al painii.

Pentru toate-aceste lucruri, cuprinse de firesc,
Pentru a ta iubire si a ta caldura
Si sfatul tau, prinos de-nvatatura,
Maicuta draga-ti multumesc.