poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-03-09 | |
Mă duc, iubita mea, plec în armată,
în colbul nopții nu mai prind himere, dă-mi insomnii să-mi pun, ca genunchiere, în trista gardă ce de-acum m-așteaptă. Sărută-mă să uit dorul de mură, pe buze să-mi crestezi ultima noapte și doar în zori, cu dinți prelinși în lapte, să mă predai, cerșind fulgerătură. Eu plec, iubita mea, mă duc la oaste, prinde-mi la gât năframa ta de lacrimi, să îmi săreze-adanc rana din patimi și să-mi ascundă rău crescute coaste. Presară-mi flori, uscate-n noptieră, peste bocancii dornici de ocluzii, percuții de asfalt, lovind iluzii, să-nfig de mâine in bandulieră. Deschide ușa-n drum de cătănie, iubita mea, imprimă pe valiză, prin palma ta, o dungă concluzivă, din harta vieții dăruite mie. Nu mă lăsa, de-acum, prin poligoane, mai prinde-mă odată-n fine laturi, doar tuburi de cartușe, între paturi, de mâine le voi atârna, icoane. Acum eu plec, iubito, țipă-n gară sirenele, de roți încet călcate, îmbracă-mă în rujul de o noapte și-n cantece de-ambrozie amară. Pune-mi de vrăji o haină nepurtată și ia-ți și tu de-acum cernite voaluri, ne-om regăsi, transcendental, prin ramuri. Mă duc, iubita mea, plec în armată...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate