poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-02-25 | |
Fiecare poezie e o parte din mine.
Când le voi scrie pe toate cu ce rămân? Fiecare sărut e o parte din tine. Când vor fi sorbite, eu, eu cu ce rămân? Poate, fântânile n-au să sece, Poate, se vor muta mai încolo, mult mai... Dar eu, eu vreu să rămân ghizd la fântână, Așteptând timpul ce nu mai trece, Rugând nisipul să băltească, și-un scai O să mă înțepe, hoț de sânge, în mână. Fiecare mort e un strat de flori. Când se vor veșteji, ce mai rămâne? Fiecare zâmbet poate da fiori. Când se stinge, ție, ție ce-ți rămâne? Poate cu lacrimile ce nu cad Voi meșteri un bulgare de apă. Poate sub părul tău stă să cadă Un bulgare de nimic. Simți cum scad Þipetele pământului lovit de sapă Când ascund bulgări. E atât de fadă Fiecare poartă de fier cu balamale ruginite, - Când înțepenește, ce fac ce-i ce rămân?- Fiecare înghițitură cu margini ascuțite. De ce să stau, când aș putea să rămân?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate