Doamne, dă-mi nervi
de-a mă trezi și mâine
chiar dacă slabă, osoasă cum sunt
c-un tricou second-hand
și cu blugii aleși la-ntâmplare
căutând, căutând sensul vieții
(n.a. Destinul nu prea are
semne de circulație în manuale)
și dă-mi, Doamne,
furia de-a sări din pat
poimâine, să zicem,
direct în stația de metrou tineretului:
„priviți, o, priviți
cât de liberă sunt
cu lanțuri pe suflet, frumos lustruite…”
și mai dă-mi, dară dă-mi
365 de duminici anual
toate pe terasa aglomerată a lumii
chiar dacă-ntotdeauna voi fi
femeia-mister de la masa din colț
privind cum pe alta curta-vei
și-o vei invita la tangou.