și dacă vreau
pot să pliez distanța dintre noi
în 2, în 4, în 8, în 16, în infinit

cu infinitul firelor de nisip
dunele își încovoaie spatele în alte sensuri,
dincolo de nicăieri,
unde mirajele curcubeice nu calcă,
unde introspecțiile nu-și au rostul

picioare de scaun, de pod, de cămilă
mă poartă dintr-un vis într-altul –
veritabil teatru de obiecte șubrede –
în urma pașilor
rămâne doar nisipul
cernindu-se la loc
ca și cum nimic nu ar fi fost