mama, daca ai sti, nu-i asa ca mi-ai spune
de ce se-ntampla dezastrele astea in lume,
de ce am uitat bunatatea din noi
si-n lumea de astazi mai vrem razboi,
mai vrem sa ucidem ca-n Evul Mediu?
oare sa nu mai fie nici un remediu?
oare sa nu mai avem iubire in suflet?

mama, mi-ai spune, sau m-ai lasa sa stau si sa cuget?

mama, speranta nu mi-o lasa sa moara,
spune-mi trei vorbe, macar intr-o doara,
aprinde in mine in fiecare zi
placerea-mi cea mare - de a iubi
o floare, un cantec, un suras de copil,
un chip ce imi pare prea volatil,
o raza de soare, un vers de nunta,
un voal de mireasa,...
mama, de ce tacerea se lasa
ca si cum nimeni nu mai e acasa?
mama, de ce taci?...
privirea se-ncrunta
si bat clopote-n noapte
a neagra nunta.