poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-02-19 | |
Eu, zeul singuratic, apar atunci când plouă
Sau cineva mă strigă pe numele secret Ieșind cu greu din templul meu de fum Cu irizări de ambră și cenușă Din cerul prăbușit pe linia vieții Unor nesocotiți ce cred că tonurile-nalte Acoperă al meu lăcaș sofisticat Ce-și spun cu ușurință că „Horus a murit Și-i moartă și Astarte și biet poet Dumuzi” Ei nici nu știu nisipul cum este ca mătasea N-au văzut caravane cu morții încă vii Când simt puterea că le respiră-n spate Și-apoi într-o secundă îi schimbă doar în praf Ei spun încrezători că un bilet De autobuz nu e o poartă, care Ușor s-ar mai putea deschide-n orice clipă La un semn al capului de șacal Înghițind pe cine e în preajmă. Ei cred hârtia că e doar hârtie Și nu o pană de înger rătăcit așa cum știm cu toții. În întuneric pe lumină Fac alergie la minunile ce-i înconjoară Și uită și magia deși e chiar aici.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate