ninge cu silabe de singurătăți
tăcerea se desface-n petale
iar visele mele de-un galben topaz
devin din nou mai absente.

urlu urechii vântului de miazănoapte
să ningă peste mine cu tăceri
e noapte și stele cad sinucigașe
așa că sprijin tot cerul pe umerii mei

caii vântului uitaseră galopul
și i-am trimis să se scurgă
ca cioburi de sunete.
în clepsidra ucisă.

Tâmplele mele adulmecă noaptea
insomniile înzăpezite în timp
coboară în țara melancoliei mele
să-mi spună că visele deja au albit.