in noapte,
langa o fantana,
secata,
o mama nebuna
plange
si-ncearca
sa umple fantana inapoi
cu lacrimi stoarse
din ochii ei goi.

copiii s-au dus
si nu le mai pasa,
c-o mama plange
si-i asteapta acasa,
de-aceea ea plange
amarul la fantana,
de-aceea oamenii
ii spun ca e nebuna.