am o mână de iarbă peste ultimul gând,
îl acoperă bine așteptând să-ncolțească;
ți l-aș spune și nu…o s-ajungă curând
la urechea luminii, ca o bârfă firească.

O să afli atunci despre mine ceva,
Un cuvânt vegetal o să-ți bâiguie-n oase
Și un cuib de lalele să-nflorească mai va
Aștepta sub ocara unei ploi mânioase.

Aș vorbi să-l auzi înainte de tot
Intrigantul popas al aprilului verde
Dar am gândul în ierburi vârât pân’ la cot
Și strigându-l deja seva lui se va pierde.

Am un greiere frânt de atâta cântat
Într-un gând care încă îmi ticăie-n gând…
Iarba de s-ar usca, l-ai afla imediat
Dar e grea peste el și-a-nverzit de curând.