Cine esti tu oare cu adevarat ?
Cine te-a dat pe tine-n asta lume ?
De ce in loc de bine imprastii tu pacat?
Oare de ce mai ales chiar pe mine?

Zambetul tau imprastie durere
Si aduce numai lacrimi dupa el,
Aduce un blestem in visurile mele
Ce niciodata nu o sa scap de el.

Iar ochii tai sunt doua rugaciuni,
Rostite intr-o noapte fara luna:
Una iti fura inima din piept,
Iar cealalta te-mbata cu minciuna.

Iar cine-ti gusta buzele fierbinti,
Devine imediat adept al disperarii...
Sentinta ce i-o dai e ca in viata lui:
El sa nu poata sa te dea uitarii.