E seara ,e tarziu
Si luna imi sopteste,
Ca undeva in lume
O fata ma iubeste.


Eu rad si-i spun in gluma:
Cred ca e mama mea!
Ea luneca prin nori
Si-mi spune altceva.


Si-asa din vorba-n vorba,
Noaptea se lasa-ncet,
Pe cer apar si stele
Ce sosostesc dement.


Nici vantul nu lipseste...
Si de ce-ar lipsi el?
Imprastiind in aer
Al florilor polen.


Si ca-ntr-o serenada
Un nor e dus de vant,
Aghesmuind Pamantul
Ce chirias ii sunt.


Si ma intreb in soapta,
Cu tremur in gandire:
E vis?Realitate?
O Doamne, ce-i cu mine?


N-apuc sa-mi dau raspunsul
Ca trece si mos Ene,
Varsand sacii cu vise
Pe ale noastre gene.