poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-02-01 | |
Sus pe bolți scăldate-n soare,
În palate de cleștar Se scurgeau amețitoare Perle de mărgăritar. Pe tărâmul nemuririi De milenii ei cinstesc Elixirul fericirii, Visul veșnic omenesc. ......................... El privea la sticla albă – Îngrozitor răsun-un vânt, Era Nadirul ca o salbă Îmbiindu-l pre Pământ. De mii de ani o lacrimă Ochii lui nu i-a pătruns, Iar el privi cu patimă Cerul ce în nori s-ascuns. Frigul nopții îl pândește Rătăcind prin vânt și ploi, Dimineața îl zărește Jos, cu fața în noroi. Dar nu plângea – în ochii lui Lucea ziua de mâine Când își va pune pofta-n cui C-o bucată de pâine. Trecură anii pe Pământ, Împrejur aceleași ploi... Dar el cuprins de-un dulce cânt Răsfoia a vieții foi. Între oameni învățase A trăi și a zâmbi, Pentru dânșii el aflase A iubi și-a suferi. Îl cheamă în palat regesc Zenitul către soare, Dar toți ceilalți se-ngrămădesc Căci vor să se scoboare. Iar vocea buzei de carmin De Pământ i-amintește Când ochiu-i plin de dor senin În lacrimi izbucnește. ......................... Sus pe bolți scăldate-n soare, În palate de cleștar Se scurgeau amețitoare Perle de mărgăritar. Pe tărâmul nemuririi De milenii ei tânjesc Elixirul fericirii, Vis al visului ceresc.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate