poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-02-01 | |
După ce Dumnezeu a făcut soarele și pământul,
ziua și noaptea, cerul și apele, codrii și plantele, păsările și fiarele, s-a oprit și a văzut că totul era frumos și bun. A zâmbit mulțumit și S-a îndreptat greu, de spate, obosit de atâta trudă. Îl dureau oasele și palmele îi erau amorțite de migăloasa lucrare. Deh, nu-i ușor să creezi o lume! Am să mă întind puțin, să mă odihnesc câteva milioane de ani - Și-a spus - dar înainte cred că ar trebui să las pe cineva stăpân peste lucrarea mea, să las pe cineva care să-mi semene. Și creatorul a proiectat oamenii ca pe niște animale supreme, dumnezeiești. Dar pentru că mâinile îi tremurau de oboseală și ochii îl dureau, osteniți, a greșit. Oamenii, ființe divine în aparență, erau imperfecți în profunzime. În marea-I înțelepciune, Domnul a intuit eroarea dar, în bunătatea Sa, n-a vrut să distrugă ceea ce crease cu trudă. Și, în dorința de a mai remedia ceva, a conceput, cu ultimele puteri, Moartea. Apoi a adormit cu gândul să refacă totul de cum S-o trezi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate