Mi-e dor să văd cum se aleargă norii,
Să simt cum stropi de ploaie-mi cad pe față,
Tânjesc să văd cum zboară-n V cocorii,
Iar gâzele la soare se răsfață.

Mi-e dor să merg desculț prin iarbă verde,
Parfum de flori de câmp să mă inspire,
M-aș duce-ncet, departe și m-aș pierde,
Uitând de tot necazul și de fire.

Mi-e dor de oboseală-n vârf de munte,
De liniștea ce-acolo mă incită,
De vântul ce mă mângâie pe frunte,
Mai dulce ca o mână de iubită.

Mi-e dor de cântecul ce-l face valul,
De luna care-n mare se-oglindește,
Tânjesc să simt ceea ce simte malul,
Atunci când apa mării-l părăsește.

Mi-e dor să stau sub cerul plin de stele,
Până când soarele din nou se naște,
Mi-e dor de visul tinereții mele…
Mi-e dor să simt cum sufletu-mi renaște.