Îmi doresc să nu te fi iubit
Dar ce e viața fără iubire?
Fără sfârșitul mult dorit,
Doar așteptare și amăgire.

Pot suferi oare mai mult?
Doar sunt iubit .Ce voiesc?
De ce amintirile tumult
Clipe senine-mi răscolesc?

De ce nu pot ca să te uit?
Încerc mereu, dar sufăr fără rost.
Ce pot spera? Iubirea, am pierdut
De ce nu uit tot ce a fost?

De n-aș fi mândru, m-aș târî
Te-aș implora, cum n-am făcut..
Dar după aceea m-aș urî
M-aș blestema. Ce-i de făcut?

Credeam că dacă nu te văd
Uitare voi așterne peste tot
Dar, cum puteam ca să prevăd
De dorul tău că nu am să mai pot?

În orice fată te caut doar pe tine
Dar nu te regăsesc și...plâng
Iubirea ca un rug se reaprinde
Și dorul crud la piept îl strâng.

Chiar de-ai veni eu te-aș respinge
Un timp ...să simți și tu
Cum sufletul de dor iți plânge
Să mă iubești cu-adevărat și tu.

De ce-ți aștept sărutul dulce?
Îmbrățișarea , sărutarea
Și gândul mereu spre tine mă duce
...și... de ce aud numai tăcerea?

Când cred că sunt al meu stăpân
O amintire se strecoară
Încet, dar nu se lasă pân`
Nu-mi amintesc de-odinioară.

Atunci pornește iar izvorul
De lacrimi și dorul încinge
Răscolind în mine fiorul
...și amintirea învinge.

Nu pot iubito să te uit
Și-n loc să fiu fericit
Sufăr cu atât mai mult
Cu cât de altele sunt iubit.

Te-aștept mereu, mă lupt să nu te chem
Cu disperare , dragoste și dor
Și poate fi mai mare alt blestem?
De multe ori am vrut să mor.

Să văd cum vii la capul meu plângând
Recunoscând că mă iubești și tu.
Mă-mpiedică speranțe și un gând
C-ai să revii sau...nu.

De-ai fi aici ți-aș spune să scurtezi
Drumul care spre mine duce
Să mă săruți, să-ngenunchezi
Iubirea-mi în sfârșit s-o crezi.

Sunt vise ce mă chinuie într-una
Dorințe ce mă-ndeamnă neștiut.
De mă iubești sau nu, îmi e tot una
O, Doamne spune-mi ce să fac, s-o uit?