Cuvintele fierbeau în capul nostru
ca broaștele țestoase la dezosat
în căldarea meșterului ce le prefăcea
în scrumiere,
Cafeaua orbise focul,
revărsându-se, ca lava vulcanului,
pe aragazul emailat,
Asceții șoimi ghiceau,
În cristalul apei,
Spinările peștilor,
Pulsul verii crăpase pielea asfaltului,
Marea părea un mare jeleu sărat,
Alchimia modernă prefăcea femeile-n fecioare,
Noaptea portocalie ne acoperea ca o mască funerară.
Doar lecturile mai înnobilau ca o hlamidă...
Și mă obsedau mecanica angelică a brațelor tale
Și ridurile oglinzilor strâmbe ce ne spionau îmbrățișările.