niciodată n-am să-ți spun că fluturii visează

întotdeauna am să mă strecor într o altă nuanță
ca o efemeridă la cotitura unei clipe
îmbrăcată în adierea de mâine
am să dispar printre curcubee de viață
atârnate de coada unui zmeu de hârtie

ce roșu îmi curge pe trup
din oceanul acela de sentimente
pe care tu îl numești suflet

în curând amintirile vor zbura spre cer
numai dacă le vei tăia rădăcinile

apropie-te de mine străine
simt ca încep să mi crească vise în palmă

între o aripă bleu si alta oranj
doi îngeri nu s-au decis încă
a cui voi fi
pentru totdeauna

și mi-e atât de somnnnnnnnnnnnnnnn