poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-01-17 | |
GLOSSÃ 2
Noaptea-i luntre-n sori cucernici, Ziua, cale-n înnoptare, Început nu vèghe aici, Nu-i sfârșit scăldând uitare. Firii lumi îi stau cât lege Doar gândind de-a le concepe; Cât e-n văz ori orb alege Nici sfârșit ori a începe. Și luna, soarele, de-un neam, Căutând spre noi incestul, Cu ochiul tău din hâdul geam Împletind estul cu vestul. Ar fi asemenea mereu Buzele dorinței veșnici. Și soarele-i un Dumnezeu, Noaptea-i luntre-n sori cucernici. Mantià celor care vin N-ar fi siluită-n rouă; Din faceri dorul e-un suspin Și o veghe-n lumea nouă. Tot dorind îngemănarea E-un noroc în neaflare, Necuprinsă cu uitarea Ziua, cale-n înnoptare. Plăpândă dungă de minciuni Împărțind ziua de noapte Înstrăinând sorii de luni Zămislind o cale-n fapte. E un mers spre înainte Lipsind hotaru-n cale, nici Punct în capăt de cuvinte; Început nu vèghe aici. E noaptea ram greu aplecat Cu poame stânde-n mândrul vis Din care luna și-a aflat Păcatul ce nu i-a fost scris. Nuntiri în cer se făuresc Sub meleagul de visare; Peste mirajul omenesc Nu-i sfârșit scăldând uitare. Dorind astăzi necuvântul, Nezămislindu-te mai ieri, Sfârșit cerne doar pământul, Mâine fi-vor necuprinderi. Slujind celor ce există, Apoi noaptea a culege, Vreme dulce, vreme tristă, Firii lumi îi stau cât lege. Trecând prag zicând ființă, Năzuirile-s deșarte Și tot stând cât o știință A privi, crezând, departe. Căutarea lor nu face Nici cât bulbul unei cepe; Înțeleptu-i cel ce tace, Doar gândind de-a le concepe. Calea de a fi e una Și-a nu fi veghează-n urmă, Cum se-nalță pe cer luna, Soarele de iar se curmă. Însă-n zori e-același soare, Luna, astfel, nu se drege; Tăcând, ori spunând că moare, Cât e-n văz ori orb, alege. Nu-i lumină să se stingă, Întuneric să nu fie, Ciung un lucru să n-atingă, Orb culoarea să n-o știe. Nu-i miraj nici realitate, Prost destul a nu pricepe, Lume fără libertate Nici sfârșit ori a începe. Nici sfârșit ori a începe Cât e-n văz pri orb, alege. Doar gândind de-a le concepe, Firii lumi îi stau cât lege. Nu-i sfârșit scăldând uitare, Început nu vèghe aici. Ziua, cale-n înnoptare, Noaptea-i luntre-n sori cucernici.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate