doamne ce alba este strada mea
in piruete coboara fulgii din podul ceriu
ca sa nu astepti o vesnicie
lasa-ma sa-ti aduc aminte de casa noastra intotdeauna
am visat zapada atarnand pe stresini
ce ascunzi acolo dupa colturi
as putea spune ca minti dar minciuna
este numai zapada alba
cade peste capetele noastre
rupe-mi sufletul si te dezleaga dintr-o data
sa cadem intinsi in albele ape
ciudat de egolatru imi apare orasul cate
cosuri fumegand ai numarat de pe geam
aseara l-am vazut pe cerne-fulgi in gradina tupilat dupa ciulini m-au agatat in mreje
si noaptea se scurge precum o pata de ulei
pe canvas ti-ai semnat numele in rosu