De ani de zile caut ceva ce nu pot defini:
caut să cuprind necuprinsul,
să înțeleg toate nedeslușitele lucruri,
să pătrund ce e de nepătruns
și să fiu fericit
de ceea ce niciodată nu poate aduce fericirea.
Căutarea mea are multe forme
și pe nenumărate căi
alerg veșnic după primul și marele verb: A ȘTI!
Unul ce le cuprinde pe toate!
Caut esența vieții și cheia morții,
caut cuvântul care să spargă întunericul
și caut puritatea sentimentului
ce alimentează infinitul.
Dar lucrurile pe care orice copac,
orice animal le cunoaște,
eu nu le cunosc;
sunt orb fiindcă rațiunea îmi întunecă ființa
și ochii mei dinlăuntru, de atâta vreme închiși,
au încetat să mai vadă.
Visez cu ardoare acea secundă de luciditate
în care fulgerul cunoașterii
o să mă transforme
în ochiul lui Dumnezeu,
o să mă transforme în Eternitate.